Eu recunosc, sunt fascinata de povestile astea cu sfarsitul lumii si filme ca “2012”, “The Core”, “Armageddon”, “Deep Impact”, “The Day After Tomorrow” etc. Un asteroid urias care nu nu-si dezvaluie de la inceput locul unde va cadea (sic!) , era glaciara care vine peste oamenii evident nepregatiti la ora unspe fix, un potop universal care inghite pana si Himalaya, da’e urmarit prin GPS si pacalit, state intregi care se rup de continent si pica in ocean, aproape ca as putea face eu insami un scenariu pe placul producatorilor de filme cu dezastre, dupa ce am vazut atatea. Si ca un facut, imi dau seama din prima care personaje se vor salva si care vor fi sacrificate de scenarist for the greater good al succesului de box office.
Am realizat insa ca nu-s numai eu, nu-i ceva in neregula cu mine ca-mi plac filmele astea; suntem foarte multi si ma tot framantam care o fi cauza setei de dezastre ? (tot aici intra si lipitul de televizor cand e un cutremur pe undeva, sau un tsunami, nu conteaza unde, poa’ sa fie si in Insulele Zulubindistan..) Hraneste gena escapista din noi? Hmm, orice film o face, nu doar astea. Identificarea cu eroii salvatori? Nici asta nu ma multumeste, ca exista filme cu eroi mult mai puternici decat saracii supravietuitori din filmele cu dezastre. Arenalina? Mda, insa la fel, adrenalina e destul de ieftina zilele astea, gasesti pe toate canalele TV. Mai ales la reality shows :D
Vorbeam cu o prietena pe tema asta :”Care este secretul apetitului pentru dezastre?” si mi-a dat un raspuns care m-a pus pe ganduri: “Instinctul de supravietuire din noi e de vina. Ne-am inmultit pe pamant, resursele nu-s suficiente si cand vedem ca mor milioane, miliarde de oameni, instinctul asta se bucura, pentru ca inseamna mai multe resurse pentru noi. Asta-i tot…”
Ce sa zic, isteata fata! Nu ma gandisem la asta! Si al dracu’ instinct de supravietuire, n-are pic de morala!
Cred ca-mi fac un castron cu popcorn si ma duc sa-mi hranesc instinctul. Cel de supravieturie! Azi e zi de sarbatoare pentru el, avem scenarii cu dezastre petoate canalele de stiri! Enjoy 11/11/11 ;)
Cred ca e o diferenta intre "apetitul pt dezastre" la cinema si dezastrele din real life. La cinema cred ca the lil kid in us comes out si este fascinat de fantezia anihilarii totale a planetei, a eroilor de pe marele ecran si efectele speciale grozave in surround system si mai nou in 3D.
RăspundețiȘtergereAlea din real life hmmm cred ca, in primul rand rasuflam usurati ca s-a intamplat altora si nu noua...dar nu cred ca ne bucuram, in afara de cei care suntem asa, mai sadici :)
Sunt de acord cu fascinatia cinematografului, totusi inclin sa cred ca desater movies si dezastrele din real life sunt procesate de acelasi neuron :)
RăspundețiȘtergeresi nu este vora despre sadism, ci, pare-se, despre un instinct vechi bine infipt in ADN-ul nostru de mamifere
Ce instinct? Te referi la opinia de pe blog a prietenei tale? Pt ca ala pare sa fie un instict nou care nu prea are legatura cu ADN-ul.
RăspundețiȘtergerenu inteleg, care e un instinct nou?
RăspundețiȘtergereAnyway la 11:11 toata firma iesise afara sa fumeze :)) dar nu de la vreun dezastru :))) !!! si pe la 12:30 au dat testarea la alarma de incendiu !!! nu puteau si ei sa se sincronizeze?!
RăspundețiȘtergereHa ha.. M-ai facut sa ma intreb de ce ma uit la genul asta de filme.. Sincer, nu sunt "fascinata" de aceste povesti despre sfarsitul lumii, dar imi plac efectele speciale extrem de spectaculoase, pe care nu ai ocazia sa le vezi decat in SF-uri. Cat despre instinctul ala de supravietuire care se bucura el mititelul cand vede ca mor miliarde de oameni (adica, mai toti, ca de aia se numeste apocalipsa).. sper ca nu il au prea multi ,,,ar fi infricosator sa traiesti intr-o lume dominata de instincte animalice..
RăspundețiȘtergerenic's, una e instinctul si alta e comportamentul social; instinctul e acolo, si asta si altele la fel de rusinoase, dar nu actionam cum ne dicteaza pentru ca suntem fiinte rationale :)
RăspundețiȘtergere