“Singur” nu merge. Este un cuvânt prea trist, şi dacă
esti single nu înseamnă că eşti şi singur, poţi fi chiar într-o relaţie pe care
nu eşti pregătit s-o împărtăşeşti. “Necăsătorit/ă” este un termen şi mai
nefericit; prefixul negativ te bagă subtil într-o categorie de indezirabili, şi
pari a fi “neterminat” cumva. Voiam să găsesc un cuvânt decent şi poate chiar vesel;
măcar neutru. Ei bine, n-am găsit! Cred că situaţia asta, lipsa unui partener în
viaţă, a fost considerată dintotdeauna o situaţie nefericită si de asta nu s-a
găsit un cuvânt blând pentru ea. Cel putin în spaţiul mioritic. Acum o sută de ani
era probabil catastrofal să nu ai un partener cu acte, chiar şi prin înalta
societate.
Cât va dura pâna va apărea şi cuvântul potrivit? Cum
astăzi mulţi dintre noi, şi bărbaţi, şi femei, sunt “single”, nu cred că ne va
plăcea să spunem că suntem “singuri” sau “necăsătoriţi” la nesfârşit; sau “divorţaţi”
– adică, de ce ar trebui să spunem povestea noastră de viaţă concentrată într-un
singur cuvânt (divorţat/ă), când ne va întreba un funcţionar despre starea noastră
civilă? Sau cineva pur şi simplu curios… (atenţie, după ce spui că eşti divorţat/ă,
poţi auzi chiar de la un funcţionar public: “Oh, îmi pare rău, dar de ce v-aţi
despărţit??”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu